Din manualele de istorie, aproape neschimbate de-a lungul „iepocii de aur”, am înțeles un lucru foarte important, acela că noi românii am avut cei mai viteji, cei mai pricepuți, cei mai drepți, cei mai inteligenți, cei mai corecți, cei mai cool, cei mai miloși și înțelepți voievozi, domnitori și regi, președinți și, mai bou, premieri, nu doar din Balcani sau Europa, ci din toată lumea.

Dacă am fi avut împărați, cum are de exemplu Japonia, și acolo am fi fost cei mai cei de pe pământ. Peste tot în lume, domnitorii, regii, marchizii, haiducii și alți lideri de opinie, aveau câte-o hibă. Ai noștri nu. Ai noștri au fost talentați la desen, la lucru manual, scriau poezii, știau tabla înmulțirii pe de rost, ba chiar știau să pună murături.

Istoria noastră a tăcut precum porcul în cucuruz. Nimic despre faptul că Ștefan cel Mare a fost mare gagicar, că pe unde ajungea rămânea un plod în urma sa. Și vă dați seama că despărțea familii, că făcea bărbații femeilor cu care se ducea la iubit, să sufere. Norocul lui că pe vremea aia nu se plăteau pensii alimentare că ar fi rămas sărac lipit pământului, cât era el de domnitor. Că la fel de mult îi plăceau și petrecerile, mai cu seamă cele în cluburile, pardon, cârciumile de noapte unde se adunau cele mai frumoase femei venite de la Țarigrad, Kiev și Soroca.

Vă dați seama, domnitor fiind, era la curent cu orice știre despre escapadele nocturne, prin boierii și hatmanii pe care îi avea la curtea cetății de scaun, Suceava. Presa era controlată de stat, cronicarii vremii îi ridicau osanale. E drept, se găsea câte unul, așa-zis „independent”, subvenționat de un ONG de la Înalta Poartă, care mai scria despre relațiile amoroase, bețiile de la hanurile la care se caza în weekend, dar imediat era pus la zid, i se interzicea publicația, iar el era exilat în Țara Românească sau Rusia.

La fel au stat lucrurile în cazul lui Ioan Vodă cel Cumplit. Numele lui rămas în istorie spune totul despre cine a fost nea Ion. Pe cât a fost de vodă, pe atât de sadic. De crud cu boierii moldoveni, de care nu numai că făcea mișto, ci îi și căsăpea la cea mai mică greșeală…

Să nu mai vorbim de Vlad Țepeș. O fi fost și el viteaz, animat de sentimente patriotice, ceva în genul celor de la 1848, Plevna și Smârdan, și o fi avut și ceva galbeni puși de-o parte să-și fi cumpărat scaunul domnesc. Dar, priceput, la ce? La tras oamenii în țeapă? Ăsta este motiv să te mândrești? Pentru asta intri în istorie? Să fim serioși, maitre! Și exemplele pot continua cu Cuza, afemeiat și el, Carol al II-lea, care a renunțat la tron și la familie, tot pentru amantă, ca să nu spun altfel…

Și ca să vedeți că așchia nu sare departe de copacul tăiat cu securea, lucrurile stau la fel și astăzi. La un moment dat, nea Nicu Ciucă a fost declarat erou interstelar, Jorjelu, cel mai priceput agent imobiliar din țară care construiește și vinde amărâților case la preț de garaj și cotețe de găini, Geoană a fost prostănac, dar și-a revenit între timp, iar Marcelu de la Buzău a fost decorat cu medalia de „Cel mai priceput covrigar al celor trei Țări Românești.”

Să vedeți ce-o să scrie cronicarii peste cinci ani despre Muc cel Viteaz, Ilie Sărăcie și al lui deficit bugetar.