Vicepreședintele SUA JD Vance FOTO: US Gov

Unii înalți responsabili din administrația Trump încep să-și dea seama că au nevoie de două resurse pe care le-au discreditat anterior: aliații și ofițerii militari care știu să gândească independent. Vicepreședintele american J.D. Vance învață pe propria piele o lecție importantă de politică externă. Pe 31 iulie 2026, a fost jenant pentru el să fie nevoit să-l implore pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski să înceteze atacurile cu drone asupra navelor petroliere din Marea Neagră.

Aceste atacuri – deși reduceau drastic veniturile energetice ale Rusiei – determinau totodată creșterea prețurilor globale la benzină, afectând nu doar economia, ci și popularitatea președintelui Donald Trump, potrivit Slate.

Trebuie să fi fost deosebit de jenant, deoarece ostilitatea lui Vance față de Ucraina și față de Zelenski personal a fost chiar mai virulentă și mai consecventă decât cea a lui Trump.

Vance a fost cel care a instigat schimbul de replici dezastruos de la întâlnirea din Biroul Oval din februarie 2025, acuzându-l pe Zelenski că nu este suficient de recunoscător pentru ajutorul american pe care îl primise, ceea ce l-a determinat pe Trump să-l ridiculizeze pe Zelenski pentru că nu avea „cărți” în războiul său cu Rusia - apoi să anuleze ceremonia și prânzul la care cei doi lideri și echipele lor urmau să semneze și să celebreze un acord de investiții.

Ulterior, președintele SUA Donald Trump a salutat schimbul tensionat drept „un show TV grozav” (întâlnirea a fost transmisă în direct) și a urmat spectacolul macabru cu reduceri ale ajutorului militar către Ucraina, care, deși ulterior a fost oarecum reluat, nu a mai fost niciodată readus la nivelurile anterioare.

Și acum, 18 luni mai târziu, Vance a trebuit să-l implore pe liderul pe care îl umilise - și pe care l-a înjosit și insultat public de mai multe ori de atunci - pentru că se dovedește că el, Trump și piața mondială a petrolului au nevoie de o favoare: Pe scurt, ar dori ca Zelenski să acționeze așa cum acționează un aliat, compromițându-și puțin propriile interese pentru a promova interesele aliaților săi.

Zelenski s-a conformat solicitării lui Vance, care se pare că a fost făcută în secret. Acum să vedem dacă Trump va acorda Ucrainei licența de a produce rachete de apărare aeriană Patriot, singurele arme care pot doborî rachetele balistice rusești. Trump a spus că o va face când s-a întâlnit cu Zelenski luna trecută, apoi a dat înapoi la scurt timp după aceea.

Joi, Zelenski a propus ca SUA să-i furnizeze doar 10% din rachetele Patriot. (Poate că a cerut mai mult, dar știe, ca toți ceilalți, că SUA au folosit aproximativ jumătate din stocul lor de rachete Patriot în războiul inutil împotriva Iranului.) O idee bună. Vom vedea dacă acordul lui Zelenski la cererea lui Vance îl va determina pe Trump să răspundă la fel. Dacă nu o va face, vom vedea cât va aștepta Zelenski înainte de a ataca din nou navele petroliere din Marea Neagră.

Trump a simțit reversul medaliei lecției – ce se întâmplă când o națiune, chiar și o națiune mare, nu are aliați – când le-a cerut membrilor NATO să-l ajute în războiul împotriva Iranului și, cu excepția câtorva gesturi simbolice din partea unuia sau a doi membri, aceștia au refuzat. Ar fi putut primi această cerere mai călduros dacă Trump i-ar fi tratat puțin mai bine de-a lungul anilor, dacă nu ar fi țipat la ei atât de mult și nu ar fi amenințat că va părăsi alianța, sugerând chiar că s-ar putea să nu le vină în ajutor dacă ar fi invadați de Rusia.

Un rezultat larg raportat al atitudinii ostile a lui Trump față de aliați este că mulți dintre aceștia discută serios despre modalități de a forma noi relații - în domeniul securității, comerțului, liniilor de aprovizionare și altor tranzacții - care se bazează mult mai puțin pe SUA. Această tendință afectează nu doar liderii, ci și populațiile acestor țări. Într-un sondaj recent realizat de Pew Research Center în 36 de națiuni, oamenii din 25 dintre ele au o opinie mai favorabilă despre China decât despre Statele Unite.

A doua realizare - că este nevoie de mai mulți gânditori independenți în armată - s-ar putea să nu fi pătruns încă prin Casa Albă sau prin cele mai înalte niveluri ale Pentagonului, unde secretarul de Război Pete Hegseth a ordonat soldaților să facă teste de testosteron și a eliminat programele în care ofițerii pot lua burse de un an pentru a studia strategie și istorie la universități civile de elită.

Și totuși, pe 29 iulie, Dan Caine, un ofițer superior din cadrul departamentului de informații al Comandamentului Central al SUA, care planifică și execută operațiuni militare în Orientul Mijlociu, a trimis un e-mail unui grup larg de analiști și ofițeri, declarând: „Căutăm noi modalități creative și neconvenționale de a pune presiune pe Iran și de a-l pedepsi”.

După cum au spus reporterii CNN, care au dat publicității această știre, „Interogarea de tip crowdsourcing, despre care oficialii militari au spus că este neobișnuită prin e-mail, este un semn al opțiunilor limitate - și potențial neplăcute - disponibile lui Trump pentru a forța Iranul să dea detalii în termenii săi”. Ideea de a „începe” o „sesiune de brainstorming prin e-mail” a fost „pentru a vedea dacă cineva are o idee mai bună”.