România nu se implică în război. Se implică în planificarea ...

Дата публикации: 14-09-2026 18:09:14

România nu se implică în război. Se implică în planificarea lui
Stați liniștiți! România nu trimite trupe combatante în Ucraina. Așa ne spune Președinția. Trimite militari. Pînă la 20. Extrem de puțini. Nu merg la război. Merg la comandament. Nu luptă. Planifică. E mult mai elegant. Nu trag. Coordonează. Nu sînt pe front. Sînt la mii de kilometri de front, în Franța și Marea Britanie, ca să arate un deget Rusiei. Adică exact unde trebuie să fie cînd vrei să fii aproape de război. Simplu, îi agităm românește pe ruşi, îi sîcîim, poate-poate se-ndură Putin să ne ciuruiască. Cetățeanul, în schimb, poate rămâne acasă. Într-o locație mai puțin sigură. La cîțiva metri de frigiderul gol. La câțiva centimetri de factura la energie. La un click distanță de sărăcia cruntă.
Să recapitulăm: nu trimitem trupe. Partea frumoasă e că trimitem 20 de militari. Nu e mare scofală. E o logică a autorităţilor de un pericol impecabil. România nu se implică în război. Se implică în planificarea lui. Tot carne de tun, aţi înţeles. Războiul nu mai începe cînd tragi primul glonț. Începe cînd preşedintele deschide laptopul și spune: „Băi, hai să planificăm.” Dar stați liniștiți! Laptopul lui e la sute de kilometri de front. Glonțul n-are cum să ajungă la el. Probabil că diferența este foarte importantă. „Trupe” sună periculos. „Militari” sună administrativ. Ca „funcționar”. Numai că funcționarul are ștampilă. Militarul are uniformă. Și, în general, uniforma vine cu o anumită tradiție profesională de a se ocupa cu lucruri care nu seamănă foarte mult cu administrația fiscală. În mintea preşedintelui nu e război. E „sprijin”. A găsit el o nouă formula de olimpiadă a „sprijinului pentru Ucraina”. Cuvîntul „sprijin” este minunat. Poate preşedintele pune orice în el. Sprijin economic, politic, militar, logistic, strategic. Și, dacă lucrurile merg prost, probabil și „sprijinul” poate fi sprijinit de încă un comunicat. Numai că cetăţeanul român şi-a epuizat doza de răbdare. Pentru el totul este extrem de scump, salariul şi pensia sînt scurte şi se evaporă pînă la jumătatea lunii. Pentru cetăţean nu-s bani. Aici am ajuns la capodopera politicii bugetare. El trebuie să fie responsabil pentru taxe, cheltuielile familiei, viața de zi cu zi, trebuie să înțeleagă situația economică, să-şi accepte condiţia mizeră ca pe o favoare, pentru că iată, prioritate au geopolitica şi Ucraina, chiar securitatea Europei este o gogoriţă cu prioritate.
Cetățeanul? Este o prioritate doar în comunicate şi facturi. Şi cînd îşi plăteşte taxele devine românul strategic care e musai să înțeleagă că trăiește într-o mare putere geopolitică şi că pînă acum nu și-a dat seama. Statul îi cere solidaritate. Deci nu e sărac cetăţenul are de unde da. „Sacrificiu” sună rău, „Solidaritate” sună european. Ce bucurie! Facturile cresc? Solidaritate. Taxele cresc? Solidaritate. Prețurile cresc? Solidaritate. Românul strînge cureaua la ultima gaură? Solidaritate. Europa are nevoie de sprijin? Imediat! Comandamentul nu poate aștepta. Cetățeanul poate. El așteaptă de zeci de ani. Mai poate aștepta. Facturile cetăţeanului n-au un comandament, structură multinațională, planificare, comandă și control. Vin lunar, punctual. Și, culmea, nu u nevoie nici măcar de 20 de militari ca să producă victime. Ajunge un salariu românesc.
Dacă mîine ar zbura o rachetă ucraineană peste România, tot de la ruşi ar veni în povestea de adormit sugarii, şi n-ar trebui să ne alarmăm. E doar o rachetă de coordonare. Cetățeanul poate dormi liniștit Așadar, dragi români: Stați liniștiți! Aveți voie să vă concentrați asupra lucrurilor cu adevărat importante. Cum să plătiți întreținerea. Cum să umpleți rezervorul. Cum să cumpărați alimente. Cum să vă plătiți rata. Cum să vă trimiteți copilul la școală. Cum să vă cumpărați medicamente. Cum să supraviețuiți pînă la următorul salariu sau următoare pensie tunse şi rase de demisul Bolojan. Nu vă mai faceți griji pentru Ucraina. Statul se ocupă. În România de astăzi, se pare că există o singură distanță pe care statul n-a reușit încă s-o măsoare: distanța dintre discursul oficial și viața cetățeanului. Iar distanța asta nu este în kilometri. Este în facturi. În taxe. În preţuri. În venituri mizerabile pentru cetăţeni, clasele puterii au şi pentru excursii în cosmos. Amărîtului de român i se bagă pe gît cu forţa geopolitica, austeritatea, deficitul, sacrificiul, solidaritatea. Pentru român se poate amîna totul, dar pentru marile cauze ale lumii există întotdeauna structură, comandament și resurse. Stați liniștiți, români! Putem dormi în continuare cu geamul deschis și cu facturile sub pernă. Nu ne trimite nimeni la război.
Chiar dacă Președintele României a solicitat Parlamentului aprobarea participării cu 20 de militari la Comandamentul operațional pentru Forța Multinațională în sprijinul Ucrainei. Nu vă speriați! Militarii trimişi sînt un fel de pompieri care nu sting incendiul, ci participă la ședința despre incendiul de mîine. Voi, dragi români aveţi puţintică răbdare! Statul are probleme. Bugetul este complicat. Nu sînt bani pentru oricine. Voi trebuie să aveţi mai mult optimism în portofel şi în frigider. Şi uite-aşa românul ajunge sera acasă de la muncă cu sacoșa mai ușoară, dar cu geopolitica rezolvată. În mintea preşedintelui este deja o nouă știință: arta de a face un lucru să sune mai puțin important decît este. „Militari” a devenit „personal de stat major”. „Război” a devenit „operațiune”, iar „Comandament operațional” a devenit ceva ce sună aproape ca un birou administrativ. „Planificare militară” sună aproape ca o ședință despre parcare. „Comandă și control” sună ca departamentul de IT. Iar „sprijin pentru Ucraina” trebuie înțeles, probabil, ca un fel de program european de bună vecinătate la masa de la birtul din sat. Nu e nimic dramatic. Doar formulări magice.
Există însă un mic detaliu care îi scapă întotdeauna comunicatului oficial. În spatele fiecărei decizii a statului există un cetățean. Unul care plătește. Cetățeanul acela nu locuiește într-un comunicat al Administrației Prezidențiale. Nu mănîncă „coordonare”. Nu plătește factura cu „comandă și control”. Nu încălzește apartamentul cu „structuri de comandă”. Nu merge la supermarket cu o legitimație pe care scrie „forță multinațională”. Merge cu bani reali şi se întoarce cu mai puține lucruri în sacoșă. El are copii de crescut. Are părinți care trebuie ajutați. Are rate. Are chirie. Are facturi. Are taxe. Are mașina care cere reparații. Are medicamente. Are probleme. Și, mai ales, are sentimentul tot mai apăsător că atunci cînd vine vorba despre el, răspunsul statului este mereu: „Nu sînt bani!” Dar cînd apar marile proiecte geopolitice, brusc există instituții, structuri, comandamente, personal, planificare, coordonare și bugete. Atunci România nu mai este săracă. Devine strategică.
Sigur, cei 20 de militari nu au încotro. Problema este cosmetizarea semantică din jurul lor. Omul obișnuit nu mai știe dacă trebuie să fie liniștit sau îngrijorat de noua Românie strategică. România în care cetățeanului i se cere să facă sacrificii pentru „contextul geopolitic”, în timp ce el încearcă să supraviețuiască propriului context economic. România în care omul întreabă cît va costa viața de mîine, iar statul răspunde cît de importantă este securitatea Europei. România în care pensionarul își calculează medicamentele, iar televizorul îi explică doctrina militară. România în care părintele se întreabă dacă mai poate plăti toate cheltuielile copilului pentru şcoala „vai de ea”, iar oficialii discută despre structuri de comandă și control. România în care cetățeanului i se spune să aibă răbdare. Răbdare pentru veniturile din munca sa. Răbdare pentru prosperitate. Pentru geopolitică nu mai trebuie să așteptăm. Și dacă tot nu mai putem fi o Românie normală, prosperă, măcar să fim una bine coordonată de la distanță. Cu alte cuvinte, dacă războiul ar avea un buton de „remote”, România tocmai și-a făcut cont premium, şi un duşman gratuit în apropierea noastră. Dar fiţi liniștiți. Dacă staţi la mii de kilometri de glonț, probabil că glonțul are și el bunul-simț să nu te considere participant.
Românul se întreabă, pe bună dreptate, de ce nu se găsește cineva între români care să procedeze precum Alice Weidel, Liderul AfD din Germania, care a spus lucrurilor pe nume. A atacat dur guvernul de la Berlin: „Politică extremistă este când lași granițele deschise și ne transformi în străini în propria țară. Când Ucraina devine mia importantă decât ţara ta”.
art-emis.ro/

Схожие новости

#	Наименование новости	Тональность	Информативность	Дата публикации
1	Начальник Штаба обороны: Румыния не направляет войска на Украину	0	0	22-10-2025
2	Румыния выступила за усиление военного присутствия США в регионе	0	4.25	29-08-2026
3	Врио президента: Румыния не будет отправлять военных на Украину	0	0	27-03-2025
4	Зеленский будет принуждать Россию до зимы...	0	12.14	04-08-2026
5	Слово «война» история будет терпеливо ждать, когда ей представится случай ...	-2	6	15-07-2026
6	России не с кем договариваться о мире на Украине	-1	7.8	26-07-2026
7	https://t.me/akela_zavtra/188 В очередной раз убеждаюсь в правоте тезиса "во многия ...	0	5	11-07-2026
8	Война России и Украины: краткий анализ ситуации В очередной раз ...	-2	6	14-07-2026
9	Мы подошли к черте, о которой я писал в первые ...	-8	6	07-07-2026

Классификация: Армия и ОПК. Схожих патентов: 0. Схожих новостей: 9. Тональность: 0. Информативность: 4.69. Источник: vk.com.