Vatican News – 28 septembrie 2026. ”Aceste patru zile au fost literalmente bogate cu atât de multe binecuvântări. Aproape miracole, aș spune, mai ales timpul petrecut la Lourdes, mergând și însoțind atât de multe persoane bolnave și suferinde, văzând cum harul prezenței lui Dumnezeu, manifestându-se în atât de multe și diferite feluri, atinge inima persoanelor, transformă viața lor și restituie demnitate celor bolnavi, vârstnici, celor care în unele părți ale societății sunt marginalizați”. Papa Leon al XIV-lea prezintă cu entuziasm un comentariu despre călătoria apostolică în Franța, care s-a încheiat astăzi, 28 septembrie 2026. În timpul călătoriei de întoarcere la Roma cu avionul de la Metz, pontiful a mulțumit celor 80 de jurnaliști care l-au însoțit pe parcursul călătoriei dincolo de Alpi. ”Încă o dată, vă mulțumesc pentru munca depusă”, a spus papa. ”Cred că sunteți destul de obosiți după aceste patru zile. Într-un anumit sens, a fost o agendă foarte intensă”.

”Personal”, a mai spus pontiful, ”m-am simțim profund binecuvântat pentru că am avut privilegiul de a vizita Franța ca să-i încurajez mai ales pe tinerii care, evident, sunt în căutare de ceva. Era evident acest lucru pe stadion, în acea seară în care s-au strâns 80.000 de tineri din toată Franța, cu entuziasmul lor, cu bucuria lor și cu simțul speranței pe care le-au transmis, dar pe care, mai presus de toate, cred că le-au primit și că vor fi capabili să le împărtășească cu ceilalți”. Papa a răspuns, în engleză și spaniolă, la mai multe întrebări. Una dintre acestea se refera la rana abuzurilor sexuale și modul ”sistematic” în care au fost comise în Franța, apoi, la tematica laicității, prezentată de întrebarea jurnaliștilor francezi. Au fost abordate, de asemenea, chestiuni internaționale, precum războiul din Europa și curajul negocierilor, teama pentru creșterea formelor de extremism în Germania și pe continent, Inteligența Artificială și amenințarea Big Tech, dar și criza locuințelor și următoarele călătorii apostolice.

Publicăm mai jos în traducerea noastră de lucru dialogul papei Leon al XIV-lea cu jurnaliștii de la bordul avionului în timpul călătoriei de întoarcere de la Metz la Roma, după o călătorie apostolică de patru zile în Franța (25-28 septembrie 2026).

Cyriac Zeller (I.Media) Ieri, în timpul unei conferințe de presă, victimele pe care le-ați întâlnit ne-au spus că ați recunoscut natura sistematică a abuzurilor sexuale în Biserică. Așa este? Ați putea să ne explicați poziția dumneavoastră în această privință? Credeți că abuzurile sexuale în Biserică sunt sistematice?

Fără a dori să contrazic pe nimeni, deoarece consider că acest lucru este foarte important, aș vrea, înainte de toate, să precizez că, în întâlnirea cu cele șapte victime, le-am cerut să mă ajute și să transmit altor victime disponibilitatea mea și a Bisericii de a le asculta și de a le însoți în drumul lor spre vindecare, recunoscând durerea care a fost provocată în viețile lor din cauza unor situații de abuz. Mulți dintre ei au vorbit despre abuz sistematic. Personal, prefer să exprim aceasta într-un mod diferit, chiar dacă am vorbit despre anumite organizații din interiorul Bisericii care, uneori, ca să spunem așa, au acționat în mod abuziv ca sistem. Dar cred că este important să fie făcută această distincție. Abuzul sexual este, înainte de toate, o problemă umană, atunci când se produce în interiorul Bisericii, capătă, în realitate, o altă dimensiune, deoarece viața de credință a oamenilor este profund rănită și uneori chiar distrusă. Biserica are, așadar, o responsabilitate deosebită în a le însoți și a le ajuta să caute vindecarea. În acești termeni am vorbit cu ele despre cum Biserica a fost văzută ca fiind responsabilă, dar, în același timp, consider că Biserica are o parte importantă în a le ajuta să găsească vindecarea.

Xavier Le Normand (Le Pèlerin) Motto-ul călătoriei dumneavoastră apostolice a fost ”Pentru ca lumea să aibă viață”. Tema sfârșitului vieții a apărut în repetate rânduri în discursurile dumneavoastră; cred, de fapt, că ați menționat-o în mai mult de jumătate dintre discursurile rostite în Franța. Mă gândesc în special la ceea ce ați spus la Palatul Élysée și ieri, la Lourdes, când ați afirmat că ceea ce este legal nu este în mod necesar moral; o referire clară la recenta legalizare a eutanasiei în Franța. În Franța există, de asemenea, principiul ”laicității”, adică separarea dintre religie și politică. Considerați că, în momentele cruciale sau atunci când miza este foarte mare, această graniță trebuie depășită în numele primatului conștiinței? Și, dacă da, dumneavoastră ați depășit această graniță?

Vă mulțumesc pentru întrebare. Aș spune că, potrivit concepției pe care Biserica o are despre separarea dintre Biserică și politică – sau dintre Biserică și Stat –, eu nu am depășit această graniță. V-aș sugera să citiți sau să recitiți Magnifica humanitas: în prima parte, în primele capitole dedicate Doctrinei Sociale a Bisericii, explic faptul că atunci când Biserica vorbește despre apărarea vieții sau despre chestiuni de Doctrină Socială, nu face politică, ci aplică Evanghelia la viața oamenilor. Iar acești oameni pot fi politicieni – de stânga sau de dreapta, după caz – care susțin că religia trebuie să rămână limitată la sfera privată. Pot fi politicieni, dacă vreți, de stânga sau de dreapta, care susțin că religia trebuie să rămână exclusiv în sfera privată: fiecare să facă ce vrea pe cont propriu, dar Statul trebuie să rămână separat. Faptul este că, atunci când am mers în Franța, am făcut-o în primul rând pentru a predica Evanghelia, pentru a proclama Vestea cea Bună, pentru a reafirma ceea ce spune însuși Isus Cristos: ”Eu sunt calea, adevărul și viața”. Și, prin urmare, pentru a proclama adevărul pe care ni-l oferă Isus. Apărarea vieții este un principiu pe care, după cum știți cu toții, Biserica îl învață și în care crede profund. Pe de o parte, desigur, sunt conștient că în Franța a fost adoptată recent o lege în această privință și că, și în alte țări europene, precum și în restul lumii, se desfășoară o amplă dezbatere cu privire la chestiunile legate de sfârșitul vieții. Cu toate acestea, a te afla într-un loc precum Lourdes, unde oamenii caută ceva mult mai profund și înțeleg că viața lor, chiar și în mijlocul bolii, al dizabilității sau al suferințelor de diferite feluri, are un sens, este semnificativ. Biserica, în numele lui Isus, dorește să fie aproape de aceste persoane și să reafirme valorile pe care viața însăși, după părerea mea, le cuprinde pentru noi toți. Așadar, aș spune că, dacă aceasta înseamnă a face politică, am făcut-o; dar, desigur, nu am intenționat să mă amestec în politica franceză. Am vrut pur și simplu să învăț ceea ce crede cu adevărat Biserica.

Íñigo Domínguez (El País) Ați vorbit de multe ori, inclusiv în această călătorie, despre ”cultura dello scarto” care ne înconjoară, despre marginalizarea celor care nu sunt considerați productivi, printre care vârstnicii și persoanele cu dizabilități. În Spania avem în aceste zile un caz care reprezintă într-un fel toate acestea și care a provocat o mare indignare în țară: cazul lui Maricarmen, o femeie de 87 de ani cu dizabilități, căreia i-au luat locuința în care trăia la Madrid pentru că nu își plătea chiria, care i-a fost mărită de cel puțin cinci ori. Nu știu dacă cunoașteți această situație a lui Maricarmen, dar, în orice caz, ce credeți despre problema ”locuinței” care există în întreaga Europă, în întreaga lume, unde specula imobiliară îi alungă pe locuitori din orașe, iar tinerii nu își permit să aibă o locuință. Ce credeți despre această problemă?

Cred că este un bun exemplu în care Biserica, ca și comunitate sau ca ființe umane, inclusiv persoanele care nu au credință, trebuie să găsească soluții mai juste pentru ca astfel de cazuri să nu se întâmple. Nu cunosc cazul la care vă referiți, însă mi se pare că este un caz în care vecinii, comunitatea, parohia, dieceza și chiar statul trebuie să se unească și să spună: ”Cum este posibil să se întâmple un asemenea caz? Care este problema din sistem care permite ca o femeie în vârstă, pe deasupra și cu dizabilități, să fie alungată din casă?”. Biserica vorbește mult despre ceea ce este nefolositor și despre dreptate, invită, promovează efortul de a trezi în toți capacitatea de a răspunde cu un simț mai profund uman, sensibil la durerea și suferința celorlalți. Problema locuinței există în multe țări, este o problemă pe care nu o poate rezolva doar o parohie, doar o dieceză sau Biserica însăși. Însă cred că avem în față o mare provocare, pentru care trebuie să cerem liderilor politici și autorităților să caute soluții, deoarece problema este în mod evident în creștere. De multe ori reacționăm doar în momentul unei situații de urgență, dar ar trebui, în realitate, să înțelegem care este cauza sistematică a acestei probleme și cum putem ajuta.

Manuela Tulli (Ansa) Sanctitate, dumneavoastră, astăzi și pe parcursul întregii călătorii, ați subliniat necesitatea dialogului și, adresându-vă Europei, ați vorbit despre iluzia reînarmării. În același timp, ați spus că trebuie avut curajul de a fi făcute renunțări, sacrificii pentru binele superior al păcii. Conflictul din Europa este cel dintre Rusia și Ucraina. La ce vă refereați atunci când vorbeați despre aceste sacrificii? Și apoi, credeți în negocieri, deoarece aveți trimișii dumneavoastră: mai întâi a mers monseniorul Gallagher, iar în aceste zile este cardinalul Zuppi. Dar cum se poate vorbi cu un stat care agresează, bombardează și amenință nu doar Ucraina, ci și alte state europene?

Primul lucru este să subliniem principiile Doctrinei Sociale a Bisericii, în care încercăm să nu promovăm violența, ura, armamentele, pericolele care există în lumea de astăzi, inclusiv din partea unor lideri și țări care încep din nou să vorbească despre arme nucleare, despre războaie care sunt din ce în ce mai distructive, mai ales în ceea ce privește viața umană. A continua înarmarea, a investi în această teribilă industrie militară care există deja de multe decenii, de anul trecut sunt cinci ani în care se continuă să fie promovată investiția militară. Unele popoare cresc foarte mult prin intermediul unei industrii care promovează războiul. Când, cu aceste mii de milioane de dolari, s-ar putea rezolva probleme precum foametea în lume, locuințele, situațiile de șomaj și așa mai departe. Toți caută o voce care să poată oferi un alt drum, care să nu fie acela de a investi tot mai mult în arme, ceea ce nu face decât să promoveze tot mai mult tensiunea, care ar putea duce la izbucnirea unui alt război, a unui alt conflict. Și vedem că violența, pe care aceste puteri încearcă mereu să o impună prin forță, în loc să dialogheze și să promoveze negocieri pentru diferențele care pot exista în mod firesc, ne apropie tot mai mult de un război, de diferite războaie, de conflicte precum cele pe care le vedem în lumea de astăzi. Nu este vorba de a fi politic sau apolitic, ci este nevoie de o voce care caută să promoveze valorile demnității umane, importanța vieții, posibilitatea de a cheltui mai mult pentru sănătate și educație și mai puțin pentru arme. Cred că Biserica are responsabilitatea de a promova aceste valori, invitându-i încontinuu pe lideri, precum cei din Rusia și Ucraina și din alte țări, să vină, să se așeze la masă, să dialogheze, să caute modalități de a rezolva problemele fără a continua aceste războaie care nu mai au niciun sens. În acest fel, Biserica continuă să-și ridice vocea. Nu putem obliga pe nimeni, uneori poate părea că este inutil, dar continuăm să vorbim, continuăm să invităm, continuăm să vestim Evanghelia.

Justin McLellan (National Catholic Reporter). La Paris, ați vorbit de necesitatea urgentă a unui discernământ etic cu privire la dezvoltarea Inteligenței Artificiale. În urma multiplelor atacuri cibernetice comise de agenți IA, diferiți lideri ai sectorului tehnologic au avertizat că această tehnologie ar putea să distrugă omenirea. Cât de mult sunteți preocupat de faptul că IA ar putea să reprezinte riscuri catastrofice pentru omenire ori chiar să o elimine cu totul? Ce ar trebui să facă națiunile, în special Statele Unite și China, pentru a garanta că tehnologiile lor sunt sigure pentru omenire? Sunteți panicat?

Dacă cineva m-ar întreba ”Sunteți în panică?”, nu, nu sunt, eu noaptea dorm. Consider, cu toate acestea, că preocupările aduse de mulți experți și specialiști în IA ar trebuie să fie luate în serios. Nu mă gândesc, după cum au spus unii, că e vorba de fake news răspândite din încercarea de a obține anumite beneficii economice ori de altă natură. Este interesant de observat că chiar astăzi am citit că șeful NVIDIA susține că a găsit modul de a introduce în IA anumite paliere ori limite, pentru a spune astfel, ca să nu iasă din unităților lor specifice și să nu cauzeze pagubele de care se vorbește. Este vorba, totuși, de același om care susține că nu ar trebui să fie puse limite și că nu ar trebui să existe vreo reglementare guvernamentală, etc... E o problemă asupra căreia cred că trebuie să ne așezăm și să discutăm. Trebuie să continuăm să invităm liderii politici, liderii IA, organizațiile sociale și asociațiile pentru a se reuni ca să analizeze ceea ce deja se întâmplă și ceea ce ar putea să se întâmple în viitor. A spune, pur și simplu, ”Ei, asta nu se va întâmpla” și a închide ochii în fața acestui fapt nu cred că este modul cel mai responsabil de a înfrunta chestiunea. Vaticanul a organizat o proprie Comisie privind Inteligența Artificială care, pe de o parte, a fost înființată ca o modalitate pentru a coordona ceea ce noi înșine facem în cadrul Sfântului Scaun, cum folosim IA, care sunt riscurile și beneficiile. Dar, de când a fost publicată [enciclica] Magnifica humanitas, suntem contactați de multe persoane și, prin urmare, căutăm să continuăm promovarea dialogului, a studiului, a sondajului pentru a găsi modalități prin care să garantăm că IA nu ajunge la punctul de a putea să distrugă omenirea ori de a exclude omenirea din dezbatere. Sunt relativ optimist în privința faptului dacă există șanse de reușită. Mă gândesc că sunt suficiente persoane interesate la modul serios în această privință și dispuse să o vadă dincolo de chestiunile de putere, de cine ajunge primul, de ce se întâmplă când IA devine ceea ce numim inteligența artificială generală și așa mai departe.

Ludwig Ring-Eifel (KNA). Azi ne aflam la Metz, foarte aproape de frontiera germană. Dar până acum nu ați mers în Germania. Întrebarea mea de bază este: când putem să ne așteptăm să vă vedem de partea cealaltă a frontierei? Pun această întrebare pornind și de la cele două evoluții care, probabil, aduc preocupare și pentru dumneavoastră, mai precis declinul constant al Bisericii catolice din Germania și ascensiunea de necrezut a partidelor extremiste în Germania, care amenință să pulverizeze consensul enorm în favoarea acelei Europe de care ați vorbit astăzi.

Cu toată modestia, pot să spun că sunt papă doar de vreo cincisprezece luni. Sunt multe locuri pe care nu le-am vizitat până acum. Am primit o invitație. Sper cu adevărat să mă întorc, în sensul că [în Germania] am fost deja, dar nu ca papă. Sper, însă, să efectuez o vizită în Germania, după cum sper să vizitez multe alte țări. Dar nu am un program stabilit, lucrez încă la programul pentru anul următor, iar singura călătorie stabilită este pentru Ziua mondială a tineretului din Coreea. Dar vă mulțumesc pentru răbdarea voastră și pentru această întrebare. Cu privire la fraza pe care ați spus-o, potrivit căreia Biserica este în declin în Germania ori că există o scădere a credincioșilor, s-a spus același lucru în trecut despre Franța și, cu toate acestea, am văzut ce s-a întâmplat în ultimele patru zile. Cred că dacă regăsim adevăratul spirit misionar și modalitatea justă de a acționa, există în continuare foarte multe persoane în Germania care vor să trăiască și să celebreze credința lor creștină și catolică. Așadar, sunt optimist în această privință, chiar dacă recunosc problemele, recunosc diferitele cauze care au lovit dur în Biserică, dar care au lovit, dacă vrem, și în Biserica evanghelică ori protestantă de o manieră foarte dură, după cum au lovit și în societate, mai mult sau mai puțin în același fel. Sper cu adevărat să reușesc să ajung la aceste persoane. Sper cu adevărat să lucrez în continuare cu liderii Bisericii din Germania și să găsim modul prin care să răspundem la exigențele lor. Ar fi interesant de studiat și de analizat dacă și în ce fel ar putea să existe o corelaționare, de exemplu, între creșterea acestor grupuri de extremă dreapta și faptul că și extrema dreaptă se fragmentează. Acum, după cum se poate vedea, acel grup particular devine chiar mai extremist împreună cu alte așa-zise grupuri de extremă dreapta. În același timp, se asistă la o combinație a acestor puncte de viziune ale extremei drepte cu un anumit tip de religie, care nu doar după părerea mea, dar și după cele afirmate de liderii Bisericii catolice și ai celei protestante din Germania, nu reprezintă o autentică expresie a creștinismului. Încă odată, să ne întoarcem la valorile Evangheliei, care nu privesc ura și dezbinarea, ci înțelegerea, compasiunea și însoțirea.

Sper mult, și sper că și Biserica să facă parte din aceasta, că vom reuși să găsim modul prin care să ajungem la majoritatea persoanelor de bună voință ca să înțeleagă cât de important este efortul lor, chiar în termeni de participare la procesele politice, pentru a face alegeri clare în favoarea binelui comun, nu în favoarea unor idei extremiste care ar putea să provoace pagube mult mai grave decât reușim să ne dăm seama în acest moment. Cred, deci, că vom fi cu toții de încurajare în această privință. Din nou, Biserica, doctrina socială a Bisericii, vorbește, învață și predică ceea ce credem că sunt aceste valori dătătoare de viață, nu distrugerea și dezbinarea.

Papa a încheiat colocviul cu jurnaliștii adăugând câteva cuvinte de mulțumire:

Aș vrea să mă folosesc de această ocazie ca să mulțumesc numeroaselor persoane care lucrează în spatele celor care se văd și care nu primesc aplauzele pe care le primește papa atunci când trece, dar care au contribuit de o manieră determinantă la organizarea acestei călătorii: fie persoanelor Sfântului Scaun, fie celor din Franța, episcopilor francezi, fie nenumăraților credincioși laici care au lucrat la organizarea diverselor activități.